Prin Încheierea din 1 noiembrie 2016, pronunțată în Dosarul nr. 14.826/212/2015, Tribunalul Constanța - Secția a II-a civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 34 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru. Excepția a fost ridicată de pârâtul-apelant Biroul Executorului Judecătoresc Gelu Iulian Grasu cu ocazia soluționării apelului declarat împotriva Sentinței civile nr. 3.008/2016 și a Încheierii de ședință din 2 decembrie 2015, pronunțate de Judecătoria Constanța în Dosarul nr. 14.826/212/2015, prin care s-a admis excepția netimbrării cererii de chemare în garanție formulată de pârât.
În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia susține, în esență, că „precizarea cuprinsă în art. 34 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013, în sensul timbrării cererii de chemare în garanție după regulile aplicabile obiectului cererii“ este neconstituțională, deoarece instituie un tratament discriminatoriu pentru pârâtul care formulează cerere de chemare în garanție a asigurătorului său, apreciind, astfel, că nu este echitabilă obligarea pârâtului la plata unei taxe raportate la pretențiile, încă nedovedite, ale reclamantului. Consideră că reglementarea criticată este contrară și dispozițiilor art. 44 din Constituție, de vreme ce, prin instituirea obligației de plată a unei taxe calculate la valoarea unor pretenții ce nu îi aparțin, i se încalcă dreptul de proprietate, având în vedere că nu este garantată recuperarea taxei, în situația respingerii acțiunii. Apreciază, de asemenea, că prin „taxa abuzivă“ impusă de textul criticat se aduce atingere și dreptului la apărare al pârâtului, acesta fiind împiedicat să își formuleze în mod eficient apărarea.
Semnalăm cu acest prilej o confuzie care se întâlnește deseori în practică. Unii practicieni consideră în mod eronat că valoarea taxei de timbru aferentă cererii de chemare în garanție se calculează prin raportare la valoarea obiectului cererii de chemare în judecată formulată de reclamant.
Însă, cum în mod judicios a constatat și CCR prin Decizia nr. 186 din 29.03.2018 atunci când a reținut constituționalitatea prevederilor art. 34 alin. (3) din OUG nr. 80/2013 ”procedura de stabilire a taxei de timbru în cazul cererii de chemare în garanție nu se raportează la obiectul cererii principale, ci la cel al cererii de chemare în garanție, în funcție de valoarea pretinsă prin cererea respectivă. Așa fiind, pârâtul nu ajunge să timbreze pretențiile reclamantului, așa cum susține autorul excepției, ci propriile sale pretenții îndreptate împotriva chematului în garanție”.
De exemplu, dacă un medic este chemat în judecată săvârșirea unui fapt care se circumscrie noțiunii de malpraxis medical, iar reclamanții solicită daune de 1 mil euro, atunci când pârâtul formulează cerere de chemare în garanție a asigurătorului său, pentru calculul cuantumului taxei de timbru nu se va avea în vedere valoarea obiectului cererii de chemare în judecată (1 mil. eur), ci valoarea obiectului cererii de chemare în garanție, mai exact, valoarea sumei asigurate (de exemplu, 50.000 eur).